GAD-7, pe înțelesul tuturor.

GAD-7 este scala scurtă de anxietate pe care o folosesc majoritatea medicilor. Șapte afirmații, fiecare evaluată pentru ultimele două săptămâni pe aceeași scală cu patru trepte: deloc, în câteva zile, în mai mult de jumătate din zile, aproape în fiecare zi — punctate de la zero la trei. Totalul merge de la zero la douăzeci și unu.

A fost publicat în 2006 de Robert Spitzer, Kurt Kroenke, Janet Williams și Bernd Löwe — echipa din spatele PHQ-9 pentru depresie. Trebuia să facă două lucruri: să semnaleze persoanele care ar putea avea tulburare de anxietate generalizată și să urmărească severitatea de la o vizită la alta. Le face pe amândouă în vreo două minute.

E liber la folosire, oriunde, fără licență. E unul dintre motivele pentru care e peste tot: la medicul de familie, în chestionarele de intrare ale terapeuților, în cercetare și în aplicații ca aceasta.

În ultimele două săptămâni, cât de des v-au deranjat următoarele probleme?

1. Senzație de nervozitate, anxietate sau tensiune
2. Incapacitatea de a opri sau controla îngrijorarea
3. Îngrijorare excesivă legată de diverse lucruri
4. Dificultatea de a vă relaxa
5. Neliniște atât de mare încât e greu să stați locului
6. Iritare sau enervare ușoară
7. Teama că s-ar putea întâmpla ceva îngrozitor

Observă ce e pe listă și ce nu e. Patru din cele șapte întrebări sunt despre îngrijorare și controlul ei; două despre un corp care nu se liniștește; una despre teamă. Nimic despre atacuri de panică, nimic despre evitare, nimic despre somn. Scala măsoară anxietatea de tipul îngrijorării — și pe aceea o măsoară bine.

Adună cele șapte răspunsuri. Intervalele sunt cele publicate de autori:

• 0–4: anxietate minimă
• 5–9: ușoară
• 10–14: moderată
• 15–21: severă

Zece e numărul de reținut. În studiul original, un scor de zece sau mai mult identifica tulburarea de anxietate generalizată cu sensibilitate și specificitate bune, și e punctul obișnuit la care un clinician sugerează o evaluare completă. E un prag pentru o discuție, nu un verdict: mulți oameni trec de zece într-o perioadă grea și coboară sub el în următoarea.

Aplicația punctează în aceleași patru intervale și păstrează rezultatul, cu data lui, într-un istoric.

Un singur GAD-7 e o fotografie de moment. Adevărata lui valoare e seria. Fă-l la două săptămâni, în aceeași zi a săptămânii, și păstrează scorurile. Fiecare întrebare se referă la ultimele paisprezece zile, deci paisprezece zile e intervalul firesc; mai des, și punctezi aceleași zile de două ori.

Apoi citește linia, nu punctele. O scădere de vreo patru puncte e considerată în general o schimbare demnă de atenție; un punct în sus sau în jos e zgomot. Dacă ai început ceva nou — un medicament, o terapie, un obicei de mișcare — seria e felul în care tu și clinicianul tău veți vedea dacă face ceva.

Răspunde pentru cele două săptămâni, nu pentru azi. Dimineața în care faci testul e o zi din paisprezece; o dimineață proastă ar trebui să miște scorul foarte puțin.

Aplicația păstrează istoricul și, când un rezultat are mai mult de două săptămâni, sugerează repetarea. Înainte nu insistă.

GAD-7 nu vede atacurile de panică și nu vede dispoziția. Pentru acelea, ține alături alte două jurnale:

• Un jurnal al atacurilor de panică: când, cât de puternic, cât a durat, ce a ajutat. Atacurile sunt evenimente, iar o scală pe două săptămâni nu le poate număra.
• Un jurnal de dispoziție: un semn pe zi. Dispoziția scăzută însoțește anxietatea atât de des, încât merită să faci în aceeași zi și PHQ-9 — fratele GAD-7 pentru depresie.

Cealaltă scală demnă de știut e BAI: douăzeci și una de întrebări despre latura fizică a anxietății — mâini amorțite, inimă care bate cu putere, teama că se întâmplă ce e mai rău. Se potrivește cu panica mult mai bine decât GAD-7.

GAD-7, PHQ-9 și BAI sunt gratuite în Anxiety Tracker și punctate cu intervalele lor. K10, DASS-21 și SIAS fac parte din Pro. Jurnalul atacurilor, jurnalul de dispoziție și scalele stau într-un singur loc, ca luna să poată fi citită ca un întreg.